Colț de suflet
De-a lungul timpului am întâlnit foarte multe persoane, unele plăcute, altele mai puțin plăcute, de la unele am învățat câte ceva bun, de la altele am învățat cum nu ar trebui să mă comport vreodată, deoarece putem fi răniți foarte ușor.
Îmi aduc aminte, când eram în clasa a 5-a, doamna dirigintă mi-a zis că nu există prietenie adevărată. Atunci am contrazis-o vehement, dându-i câteva exemple de prietene, argumentându-i că ne cunoaștem de ani buni, ne-am fost mereu alături una celeilalte și nu m-au dezamăgit niciodată. Nici acum nu îi dau dreptate în totalitate, însă am învățat un lucru: oamenii vin și pleacă. Dar asta nu înseamnă că ei renunță la tine, ci pur și simplu, pe măsură ce creștem, trebuie să ne focusăm și pe alte chestii, iar timpul îl manageriem altfel.
Am și acum foarte multe cunoștințe, însă cu oamenii de suflet este altceva. Aceștia sunt foarte bine înrădăcinați în inima mea, fiecare având locul său de onoare. Aceștia sunt oamenii care mă inspiră, care-mi sunt exemple, care mă susțin și mă încurajează, oameni minunați care reflectă frumusețea interioară prin faptele lor, prin cuvintele frumos alese, prin comportament și atitudine. I-am cunoscut în diferite etape ale vieții mele și sunt mândră fiindcă Dumnezeu mi i-a scos în cale, deoarece fiecare este special în felul lui și de la fiecare am avut câte ceva de învățat.
Pe lângă familia mea, căreia îi datorez tot ceea ce sunt eu azi și căreia îi mulțumesc pentru toate sacrificiile făcute, momentele frumoase, cuvintele de încurajare sau de motivare, sprijinul și suportul, mai există și acești oameni pe care i-am menționat mai sus. Fiecare este diferit, însă toți sunt la fel de apropiați sufletului meu.
Se spune că „prietenii sunt familia pe care ți-o alegi singur”, ceea ce, în opinia mea, este fără doar și poate purul adevăr. Atunci când ai acei prieteni pe care știi că te poți baza oricând, pe care îi simți mereu aproape, chiar dacă fizic sunt la zeci de kilometri depărtare, care îți dau un vibe bun de fiecare dată când îi întâlnești, care te încarcă cu energie și pozitivism, cu care timpul zboară atât de repede, care te inspiră, te copleșesc prin faptele lor și te încurajează. Aceștia pot fi numiți oameni! Au dat mereu dovadă de respect, bună-credință, toleranță, loialitate, altruism, onestitate, optimism, înțelegere și încredere. Aceștia sunt oamenii de care îmi doresc să fiu înconjurată mereu, alături de care îmi doresc să cresc, să mă dezvolt și pe care îi iubesc, îi apreciez, îi respect și le mulțumesc! Mă simt foarte norocoasă cu așa prieteni, mă simt onorată pentru faptul că mi-au permis să mă cuibăresc în sufletul lor și pentru încrederea pe care mi-au acordat-o.
Mă simt copleșită când realizez că am prieteni alături de care mă simt liberă să trăiesc așa cum vreau și să spun ceea ce gândesc, să fiu sinceră fără a fi judecată și le mulțumesc pentru că în preajma lor pot să fiu eu.
Îmi aduc aminte, când eram în clasa a 5-a, doamna dirigintă mi-a zis că nu există prietenie adevărată. Atunci am contrazis-o vehement, dându-i câteva exemple de prietene, argumentându-i că ne cunoaștem de ani buni, ne-am fost mereu alături una celeilalte și nu m-au dezamăgit niciodată. Nici acum nu îi dau dreptate în totalitate, însă am învățat un lucru: oamenii vin și pleacă. Dar asta nu înseamnă că ei renunță la tine, ci pur și simplu, pe măsură ce creștem, trebuie să ne focusăm și pe alte chestii, iar timpul îl manageriem altfel.
Am și acum foarte multe cunoștințe, însă cu oamenii de suflet este altceva. Aceștia sunt foarte bine înrădăcinați în inima mea, fiecare având locul său de onoare. Aceștia sunt oamenii care mă inspiră, care-mi sunt exemple, care mă susțin și mă încurajează, oameni minunați care reflectă frumusețea interioară prin faptele lor, prin cuvintele frumos alese, prin comportament și atitudine. I-am cunoscut în diferite etape ale vieții mele și sunt mândră fiindcă Dumnezeu mi i-a scos în cale, deoarece fiecare este special în felul lui și de la fiecare am avut câte ceva de învățat.
Pe lângă familia mea, căreia îi datorez tot ceea ce sunt eu azi și căreia îi mulțumesc pentru toate sacrificiile făcute, momentele frumoase, cuvintele de încurajare sau de motivare, sprijinul și suportul, mai există și acești oameni pe care i-am menționat mai sus. Fiecare este diferit, însă toți sunt la fel de apropiați sufletului meu.
Se spune că „prietenii sunt familia pe care ți-o alegi singur”, ceea ce, în opinia mea, este fără doar și poate purul adevăr. Atunci când ai acei prieteni pe care știi că te poți baza oricând, pe care îi simți mereu aproape, chiar dacă fizic sunt la zeci de kilometri depărtare, care îți dau un vibe bun de fiecare dată când îi întâlnești, care te încarcă cu energie și pozitivism, cu care timpul zboară atât de repede, care te inspiră, te copleșesc prin faptele lor și te încurajează. Aceștia pot fi numiți oameni! Au dat mereu dovadă de respect, bună-credință, toleranță, loialitate, altruism, onestitate, optimism, înțelegere și încredere. Aceștia sunt oamenii de care îmi doresc să fiu înconjurată mereu, alături de care îmi doresc să cresc, să mă dezvolt și pe care îi iubesc, îi apreciez, îi respect și le mulțumesc! Mă simt foarte norocoasă cu așa prieteni, mă simt onorată pentru faptul că mi-au permis să mă cuibăresc în sufletul lor și pentru încrederea pe care mi-au acordat-o.
Mă simt copleșită când realizez că am prieteni alături de care mă simt liberă să trăiesc așa cum vreau și să spun ceea ce gândesc, să fiu sinceră fără a fi judecată și le mulțumesc pentru că în preajma lor pot să fiu eu.
GAAD.
Comentarii
Trimiteți un comentariu